Încotro, bandă de supermarket?

Vine weekendul, începe relaxarea, însă cum stomacul dă semne de foame, iar frigiderul dă semne de recesiune, te înarmezi cu răbdare și mergi la cumpărături. Timpul e prețios și n-ai chef să mergi la piață, la magazinul de lactate, carmangerie și la aprozarul de la colț, alegi varianta mai nesănătoasă, dar mai comodă, intri în supermarket. Nu pare foarte aglomerat, așa că zâmbești pentru tine în colțul gurii și îți spui că e ziua ta norocoasă.

Pui ce-ți trebuie în coș, din când în când mai faci slalom printre cărucioare lăsate de izbeliște, mai primești un cot în spate. A se lua aminte că acest cot vine de obicei singur, nu e însoțit de scuzele de rigoare. Îți spui că se mai întâmplă, mai adaugi de-ale gurii în coș, eviți raionul de chipsuri și ajungi învingător la bandă.

Voiam să spun la coada de la bandă. Dacă ai noroc și aici, toată lumea vede bine și menține rândul. Mai există însă unii oameni care nu văd în laterală sau în spate și acestora trebuie să le vorbești cu duioșenie și să le explici că sunt câțiva oameni care așteptau înaintea lui. Poate sunt doar oameni vizionari, care privesc în față, spre viitor.

În sfârșit ajungi la bandă. Până acolo aveai coșul în spatele tău, care permitea menținerea distanței față de cel din spate, însă după ce ți-ai scos produsele și le-ai așezat pe bandă și te desparți cu tristețe de coș, începe distracția. Brusc covidul dispare. Ce-i drept nici în magazin nu prea există covid, așa că cei din jur își permit intimitate, înghiontindu-te. Revenind la bandă, acolo transformarea unităților de măsură e puțin diferită de convenția mondială. Acolo 2 metri de păstrat distanța înseamnă cam 10 centimetri. Dacă ai puțin noroc, 15-20. Am auzit eu undeva că dacă nu ești în dreptul produselor tale de pe bandă, aceasta își face de cap și pleacă în lumea ei cu cumpărăturile tale, să fie oare adevărat? Sau poate cei din spate doar se simt singuri și au nevoie de apropiere? Hmm. Cert e că dacă te încăpățânezi să respecți cei doi metri față de persoana din fața ta, începi să simți o respirație din ce în ce mai caldă în ceafă. Și te emoționezi, fredonând în minte “We are not alone” de la Michael Jackson și îți spui că totuși conexiunile umane mai au o șansă chiar și în era virtuală.

Încă o întrebare.N-ai jucat de mult timp sau niciodată Twister? În goana după încăpătoarea sacoșă de supermarket sau după separatorul de produse, la bandă te trezești uneori cu o persoană contorsionată în jurul tău. Asta în cazul fericit. În alte situații, primești un masaj generos cu căruciorul. Dacă simți că nu ești în stare să ajungi până la casier, cel din spate se asigură că o poți face. Mai există și situații în care omul nu stă în spate, ci te acompaniază din laterală. Ce știi tu, poate îți admiră profilul sau perechea de cercei nou cumpărată. Sau poate crede că e vreun spectacol după casa de marcat și vrea să prindă loc în primele rânduri. Cert e că dacă stai pe loc, intră în panică; nu te poate depăși, însă produsele lui înaintează vertiginos și dau semne că ar vrea să fugă.

Ajungi la casa de marcat și tot el e cel care se uită urât la tine. L-ai ținut atâtea momente separat de mâncărica lui.

În concluzie, dacă vrei să ieși din zona de comfort, nu e musai să te plimbi cu autobuzul sau să mergi la vreun concert. O poți face în timp ce te ocupi de cumpărături. Mulțumește-i cumpărătorului grăbit.

Vorba melodiei….

Un cumpărător grăbit, care-naintează și-apoi te-a-nghiontit zambind,
Un cumpărător grăbit, care-a și uitat ce sunt cei 7 ani de-acasă,
Un cumpărător grăbit, care pleacă, imediat ce banda se îndepartează,
Bucuros că produsele nu-l lasă, aleargă decis spre casă.

Pe plajă în Românica

Vine acel moment din an când după atâta WFH ( adică muncit de pe scaunul propriu, pat, canapea, etc.) simți nevoia să mai schimbi peisajul, așa că îți faci băgăjelul și dai o fugă la mare, a noastră, căci nenea Coviduț privește de după colț. Fugă… vorba vine, dacă alegi să mergi cu mașina te vei bucura de peisaje stând pe loc până la refuz, iar pe unele porțiuni poți chiar coborî din mașină, merge la toaletă, comanda o shaorma și… coloana de mașini e la fel cum ai lăsat-o.

Să lăsăm drumul deoparte, nu e atât de ofertant precum plaja. Odată ajuns pe litoralul românesc, vrei ca tot omul să te relaxezi. Știi că în seara anterioară când tu te îndreptai către somn, oamenii fremătau peste tot la ore târzii, așa că îți zici că răsăritul e șansa ta de relaxare. Îți pui frumos gentuța cu cele necesare pe umăr, pleci zen de unde ești cazat, cerul e senin, se aud pescărușii, vezi un om pe ici pe colo și îți șoptești naiv că răsăritul va fi un moment frumos. Treci pe lângă un lac superb, plin de lebede și deși pe o pancartă scrie mare și frumos “Vă rugăm să nu hrăniți lebedele”, românașul mărinimos, care din bucata lui de pâine a hrănit un om și-un câine, vrea să-și adauge in palmares și lebedele. Românașul e acea categorie socială ce simte înalțarea spirituală atunci când încalcă regulile; sufletul i se inundă cu satisfacție atunci când el face ce dorește sistemul lui muscular.

Lacul Neptun 2 cu ale lui lebede în alt moment al zilei în care românașul nu era prin preajmă

Zenul tinde puțin să scadă, așa că îți iei avânt și îți continui drumul spre plajă. Pescărușii se aud și aici, vântul adie ușor jucându-se cu părul tău, nu merită să-ți perturbi yin si yang-ul interior. Cu acest gând ajungi în fața mării. Te uiți la ceas, vezi ca e 5:30, mai ai 15 minute până la momentul în care soarele își va scălda pleoapele în valuri. Marea e atât de calmă încât vezi și cea mai mică scoică și nisipul jucându-se sub sclipirea apei. Mergi spre mijlocul plajei pentru a nu te așeza în fața cuiva care se delectează cu priveliștea, îți scoți cearceaful, îți odihnești trupul pe el și închizi ochii. Se aud valuri ce ating ușor, ca prin vis plaja și sunetul lor îți ia de mână gândurile și încep să vorbească până când nu mai au nimic de spus. Ai putea exclama că ai atins Nirvana, dar începi să percepi niște umbre. Oare ai greșit momentul zilei, ai venit la apus, te-ai pus cu spatele la mare și începe să se însereze? Deschizi ochii și stupoare, deși plaja e destul de lungă, un grup de 6 oameni vrea să vadă răsăritul chiar din fața ta. Poate acela e punctul din care răsăritul este cel mai frumos sau poate au văzut că încă nu te-ai dat cu SPF și vor să te protejeze de razele UV. Am zis eu că românașul e bun la suflet, te ajută fără să-i ceri. Și pentru că sufletul lui e mare, vede că ai pus cearceaful și există riscul să ți-l miște vântul, așa că se urcă cu ai lui teniși All stars pe el. Acum poți să răsufli ușurat, ai scăpat de grija cearceafului, iar nisipul de pe el îi va face pielii tale un peeling excepțional. Decizi totuși să-l atenționezi că ți-a invadat spațiul, însă românașul se uită contrariat la tine. Îți muți cearceaful puțin mai departe și ai ajuns iar în primul rând. Să fim zen, soarele va ieși imediat timid.

Te plimbi puțin pe plajă și mai surprinzi câteva cadre.

Te bucuri de jocul de culori și lumini, după care te întorci la micul tău spațiu, deschizi cartea ce te va însoți câteva zile și începi să citești. Din fericire, durează destul de mult până când românașul ajunge cu sarsanalele pe plajă și, deși are suficient spațiu încât să lase distanță între cearceafuri, consideră că 15-20 de cm sunt mai mult decât suficienți pentru a se instala în spatele tău. Știi că oamenii au probleme de atașament, dar nici chiar așa. Conectează-te telepatic la cei ce urmează să vină pe plajă și transmite-le să vină cu covorul lui Aladin pentru a putea ajunge la mare fără a face slalom printre cearceafuri. După ce te consolezi cu faptul că măcar auzi marea fremătând ușor și îți intensifici bronzul, alt românaș își configurează așezământul în fața ta. Practic ești asediat din toate părțile, iar dacă te simțeai singur, acest sentiment e istorie. Dacă credeai că nu se poate mai rău, ei bine, românașul vede că nu ai umbrelă, așa că și-o montează pe a lui astfel încât să-ți protejeze picioarele de lumina solară. Cum în spate nu mai poți migra, te uiți în stânga și în dreapta. E ziua ta norocoasă. Încă nu ai românași în dreapta, muți cearceaful și te poți bronza uniform din nou. Din când în când mai beneficiezi de exfoliere cu nisip de la cei ce se încumetă să treacă printre prosoape, te răcorești cu apa din găletușele copiilor ce ți se prelinge pe trupul înfierbântat și asiști la povești intime exprimate în decibeli mulți.

Concluzia… marea e apropiere umană, bun simț. Marea e frumoasă fără oameni, iar nisipul e fin dacă îl vezi de mucuri de țigară și ambalaje.

Opriți planeta, vreau să cobor

Păduri pline de deșeuri lăsate de românașii pasionați de mici și grătare, păduri arzând din cauza încălzirii globale, păduri cu animale pe cale de dispariție, păduri presărate cu durerea familiilor pădurarilor uciși în timp ce își făceau treaba, împiedicând defrișările abuzive.

Acesta este peisajul lumii în care trăim. O lume în care consumăm cât mai mult, de la alimente, haine până la relațiile umane.Mâncăm bio, calculăm calorii, totul pentru imaginea perfectă pentru hashtaguri și presupusa sănătate, dar suntem atât de goi pe dinăuntru. Ne ghidăm viața după etichete, iar prețul piperat de nemotivat pe care îl plătim este indirect proporțional cu prețul oferit oamenilor care lucrează la crearea lor în țările sărace, la care se adaugă condiții inumane de lucru. La capitolul relații, oamenii au devenit niște simple șosete, rătăcite în mașina de spălat. Mai bine interacționezi din automatism și renunți la emoții, e mai sigur.La finalul zilei aruncăm totul, de la deșeurile colectate neselectiv până la prietenii, iubite/iubiți, familie.

Ce mi se pare extrem de trist e faptul că totul funcționează pe spiritul de turmă și ignoranță. De ce să punem hârtia în containerul pe care scrie în mod surprinzător hârtie dacă vecinul nici nu le pune în el? De ce să nu mai furăm lemne când vecinul are șura plină, 10 mașini și casă cu 5 etaje? N-avem și noi orgoliu de român? Animalele o iau razna în ferme și plâng de durere? Nu le vedem, problema nu există de fapt. Pădurile ard în Africa? Noi suntem în Românica lu’ Veorica, n-o să se întâmple nimic aici prea curând. Avem ocean în Românica? N-avem, nu-i așa neagră încălzirea globală.

Este adevărat si faptul că atunci când vrei să ieși din groapă, alți 10 din jurul tău te trag înapoi în rahat. Sancho Panza-s în luptă cu sistemul, prostia, mârlănia, lipsa de viziune, etc. punem capul pe pernă cu vise frânte și inimi cenușii. Cu toate acestea, cred că schimbarea începe cu noi înșine. Spre exemplu vedem un nesimțit care și-a lăsat troaca din care a mâncat pe masă în mall, putem să-i atragem atenția. Dacă e doar nesimțit si nu oligofren, la un moment dat își va da seama că societatea nu e vidanja lui. Când aruncăm plasticul la plastic, să nu ne gândim că ce facem e inutil pentru că alți 10 joacă alba-neagra cu containerele și nu-l nimeresc niciodată pe cel bun. Dacă strângem gunoaiele într-o acțiune colectivă, înainte de a ne gândi cum au ajuns acolo și că probabil alții vor mai lăsa mizerie în urma lor, să vizualizăm cum putem schimba ceva cât de mic. Să conștientizăm că făcând lucrurile la fel, fiecare dintre noi duce societatea asta spre un dezastru inevitabil; oamenii ca oamenii, că suntem mulți fără vreo esență, dar e păcat de animale.

Pentru fiori la nivelul pielii și reflecție ar fi interesant de ascultat melodia de mai jos. Să ne bucurăm de păduri cât le mai avem.

Visul american – partea a 3-a

Al doilea weekend în America, cel puțin pe continent pentru că am ajuns în Canada. Putând alege între a vizita Chicago și a merge la Niagara Waterfalls, am ales a doua opțiune.

Ne-am cazat în Hamilton, la aproximativ 70 de km de Niagara Falls. De cum am intrat, am observat influența europeană. Unele biserici sunt construite în stil gotic și în plus am văzut blocuri ca-n Românica.

Casele din zonă din zonă sunt foarte cochete, iar cartierele îți transmit un sentiment de siguranță și liniște.

De îndată ce ajungi la Niagara, un sentiment de împlinire te cuprinde și zâmbetul e pe buze și în suflet pe tot parcursul zilei.

Pregătește-te să îți uzi hainele până la piele și să te bucuri în același timp de curcubeu.

Ca și activități, poți merge cu vaporul. Dacă achiziționezi biletul de pe site, plătești mai puțin. Pentru aproximativ 33 dolari canadieni poți vedea cascada de aproape și să ai parte de un al doilea duș. Peisajul îți taie respirația și merită toți banii.

Pentru prânz cu vedere spre cascadă, am urcat în Skyfall Restaurant. Rezervarea se face de dinainte pe site-ul lor și îți asigură urcarea gratuită în turnul ce se mișcă 360 de grade. Mâncarea a fost delicioasă, iar prețul este unul accesibil, având în vedere calitatea și peisajul pe care îl oferă.

După amiaza am petrecut-o în parcul de distracții din apropiere. Pentru un card cu 6 atracții plătești pe site aproximativ 33 de dolari canadieni. Poți să joci golf, să vizitezi muzeul figurilor de ceară, să privești Niagara din roată și să ai niște experiențe 6D mai mult sau mai puțin horror.

După întoarcerea în Hamilton, a doua zi am mers în Toronto. M-a captivat The Distillery Historic District, un loc care (după cum indică și numele) e plin de istorie și încărcătură emoțională.

Centrul orașului mi s-a părut sufocant. Cred că nu îmi plac foarte mult orașele mari, iar clădirile imense și aglomerația nu mă inspiră.

Nu trebuie ratat China town. Experiența dintr-un restaurant chinezesc din zonă poate reprezenta o bună incursiune pentru câteva momente în bucătăria tradițională și în cultura chinezească, iar street art-ul cu influențe asiatice e prezent pretutindeni.

La categoria diverse 🙂

Concluzia la care am ajuns e că dacă ar fi să visez pe alt continent, cu siguranță aș alege oricând Canada, în detrimentul Statelor Unite ale Americii.

Visul american – partea a 2-a

Bilanț după weekend: mult somn și incursiune în Grand Rapids și Detroit. Coafura rezistă, la fel și oboseala cauzată de schimbarea fusului orar.

Sâmbăta a început cu plimbatul prin ceva magazin numit Marshalls. Cică hainele în State ar fi foarte ieftine şi de calitate. Magazinul e o adunătură de haine, puse în funcţie de mărime, mărimea predominantă fiind XXL. Spre deosebire de Oser, acest tip de magazin are hainele pe umeraşe şi e călduţ înăuntru. Articolele sunt într-adevăr mai ieftine decât în România, dar dacă nu ești un mare împătimit al hainelor dă firmă, poți liniștit să pleci fără nicio achiziție.

Pentru o experiență completă am tras o fugă în Grand Rapids Downtown. Trebuie să fii foarte atent când intri în centru, pentru că nu bine ai intrat că ai şi ieşit. Din punct de vedere arhitectural, cam aceleaşi cutii dreptunghiulare pe câteva etaje. Am văzut însă un mesaj foarte drăguţ în faţa unei biserici din oraş God is love, un lucru pe care foarte multe românuri nu-l înţeleg.

Mi-a atras atenția și această bisericuță.

America e cu siguranță un loc în care religia este destul de importantă. Te poți delecta cu studii biblice, gospel și tot ce vrei și să nu uităm că de aici primesc frații români ajutoarele, de la unele din cele mai mari organizații religioase din lume.

Ce îmi place foarte mult în această regiune e faptul că poți vedea nişte căsuţe foarte drăguţe cu foarte mult spaţiu verde între ele. Vecinii de aici cu siguranţă nu se ceartă din cauza gardului, a terenului sau din alte varii motive ca în Românica. Fiecare casă are grătărelul ei, uneori câte o bărcuţă lângă. Îţi induc o linişte şi sentimentul acela de familie şi apartenenţă.

Ca să ajungi la aceste căsuţe, ai nişte drumuri foarte bune, cu benzi foarte late. Ca fun fact, în unele intersecţii în care toată lumea are semnul STOP se aplică regula primului sosit. Mă gândeam cum ar funcţiona această regulă printre cefele late ale României. Spaţiile din parcare sunt imense; mă gândeam că aici ar putea fi locul în care să mă reapuc de şofat, şansele de a lovi altă maşină parcând  fiind minime. Un alt lucru inedit constă în faptul că semafoarele se află după intersecție așa că nu fi ghiolban și oprește-te înainte să intri în ea.

Ce m-a întristat și mi-a provocat o oarecare stare de iritare a fost faptul că oamenii nu se plimbă pe drumuri, preferând mașinile în detrimentul mersului pe jos. Cred ca o mână mi-a fost de ajuns să număr persoanele care se plimbau pe străduțe.

Duminică am fost în Detroit. Printre primele lucruri care îți atrag atenția se numără clădirile foarte înalte. În afară de durerile de cervicală pe care le ai când te uiţi la ele, căutându-le ultimul etaj, nu te alegi cu mare lucru. Peisajul e într-adevăr diferit, dar nu unul pe care aș vrea să-l văd foarte des.

De aici am pornit spre zona Detroit Rivertown trecând la un moment dat prin niște cartiere foarte cochete.

Bisericile nu lipsesc din zonă, mai mult, biserica lui Cristi are și birou ca orice afacere care se respectă. Mă întreb dacă o fi având și secretară nenea ăsta.

Zona de Rivertown și Saint Aubin Park îți oferă posibilitatea unei plimbări liniștite cu multe spații verzi și veverițe. Nu știu cum se numesc aici, dar noi le-am strigat Mariana ca în Vatra-Dornei și evident că ne-au ignorat.

i

De aici am mers în zona Detroit Eastern Market. A fost cu adevărat o experienţă de neuitat. Rap şi multe persoane de culoare uitându-se nu chiar binevoitor la noi.Am părăsit zona cu rapiditatea cu care am şi intrat, mai ales că Detroit-ul este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai nesigure oraşe din SUA. Dacă privesc înapoi, am avut o oarecare doză de inconștiență, dar dacă nu am fi ajuns în această zonă, aş fi ratat nişte street  art executat foarte profi.

A doua versiune de Oser pentru weekend, Detroit Eastern Market:

Alte biserici.

Copiii si adulţii din Detroit sunt invizibili, nu am văzut nici unul.

Ziua s-a încheiat cu o incursiune în Greektown unde am mâncat cea mai mare pizza mică….

și cu o ploaie zdravănă pe drum la întoarcere.

Visul american – partea 1

IMG_0939.JPG

11:33PM ora României, 4:33AM cea locală.

Visul american începe cu insomnie. De fapt a început cu un drum la Bucureşti la ambasadă. Pe site-ul ambasadei şoc şi groază, o listă destul de măricică cu acte necesare, ameninţări că dacă nu ai dosarul complet, poate ai plătit degeaba taxa pentru viză. În realitate tot ce trebuie făcut e să ai completat formularul online DS-160, printată confirmarea interviului şi paşaportul. Dacă îţi place să foloseşti hârtia inutil, poţi desigur să printezi fluturaşe de salariu, acte de proprietate, etc. Din câte am înţeles pentru viza de tip Business, atâta timp cât firma are grijă de tine în America şi îţi asigură drumul dus-întors, totul merge super repede la ambasadă. Mai e necesar să răspunzi scurt şi la obiect, așa că dacă eşti o persoană amuzantă, te poţi abţine câteva minute. Să nu îţi scape cuvântul WORK la interviu pentru că agenţii consulari devin paranoici că ar trebui statul american să te plătească. Pe mine m-au întrebat scopul vizitei şi dacă am rude acolo, iar apoi m-au anunţat că am primit viza.

După vreo 2 ore de mers cu maşina, 2 ore de aşteptat în aeroport, 9 ore de zbor, alte 3 ore în aeroport şi încă 45 de zbor, ajungi în State. Te pui la somn după vreo 20 şi ceva de ore de nesomn şi..stupoare…ora 1AM, 3AM, 4AM în State şi corpul îţi spune Hei fraiere, trezeşte-te! E ora 8AM şi ceva, trebuie să mergi la serviciu…..cât dormi?Serios, dormi până la 1PM?Te crezi la EC? Dacă nu dormi în avion, ai mai multe şanse să te bucuri de un somn odihnitor.

Ce m-a frapat prima dată? Amabilitatea gratuită a americanilor. Interjecţiile şi exclamaţiile lor de încântare supremă. Nu mă supără faptul că oamenii sunt drăguţi, dar în România, dacă nu ai o comunitate de moldoveni, lumea este destul de rece. Totul e Great, Ooooh, I can’t believe it! Până înţelegi că acest lucru face parte din cultura lor, te gândeşti oare unde te-ai împrietenit în aşa hal cu ei. De la oamenii din aeroport până la casierul din magazin, toată lumea te intreabă cum eşti şi îţi urează o zi frumoasă.

La supermarket visul american devine un coşmar. Dacă îţi plac lucrurile sărate, SUA nu e ţara în care vrei să te afli. Până şi pâinea are zahăr. Rafturi întregi de dulciuri, de toate felurile, culorile. Aici poţi găsi cele mai frumoase brioşe cu glazură verde-albastră, prajiturele cu 10000 de arome şi ce e mai important la un gramaj de peste 2kilograme, deşi situaţia nu e ca în România cu familie mare şi remuneraţie mică. Ambalaje colorate, denumiri inedite, lapte cu orice în afară de urmă de lapte. Dacă vrei să vezi un teatru al absurdului despre consumerim, ai ajuns în locul potrivit. Aici găseşti pungi de cereale, care sunt atât de mari încât te întrebi dacă nu ai luat de fapt bobiţe pentru câini; dacă vrei să faci baie în lapte ca-n Egiptul antic, cumperi 2, 3 sticle şi ţi-ai umplut cada; când ajungi la raionul de apă, citeşti de câteva ori ambalajul ca să te asiguri că nu bei balsam de rufe din cauza recipientului asemănător.

Ce e mai bun decât un biscuit?

IMG_0983.JPG

Vrei să mănânci săpun?

IMG_0985

Ţi-e dor de gustul apei de acasă?

CGRK8757

Partea tare din supermarket e că au aţeeeeeeeee. Muuuuuuuuuuuuuulteeeeee şi la un preţ ok. Am şi vizualizat o valiză plină cu ele şi apoi un dulap nou şi mare acasă.

IMG_0984.JPGDacă iei alcool, vino pregătit cu un act în buzunar. Deşi faţa îţi tradează vârsta de peste 18 ani, nu e suficientă.

Risipă de plastic? La casă fiecare cutiuţă şi pungă sunt puse în pungi separate. Mă gândesc că produsele din State se ceartă între ele şi se muşcă… Mult prea puţine coşuri de gunoi cu colectare selectivă. O ţară care se îneacă în propriul rahat…

Şi pentru că tot se apropie Halloween-ul (în State cel puţin au apărut deja produse personalizate), în supermarketuri poţi vedea oameni mult prea supraponderali împingând coşuri pline de tâmpenii şi glicemia la maxim.

Sper ca în acest weekend să vizitez puţin oraşul. Pe principiul Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge, cu siguranţă voi avea mult timp la dispoziţie cu micul dejun mâncat la 6:30. Pentru prima dată, mi-am dorit să se deschidă restaurantul hotelului mai devreme.

 

10 motive să nu mergi la Summer Well dacă ai fost la EC

Summer Well 2019… Yey, vin The National!!! O să fie fain și chill. Well a fost chill si nu prea. Dacă vrei să vii la Summer Well, poate ar trebui să ai în vedere niște aspecte.

1. Aglomerația – oriunde întorci privirea….oameni. Adolescenți, adulți, părinți cu copii sărind din și în toate direcțiile. Spațiul parcului te face să mergi pe alei , claie peste grămadă. Ca și la Anatol, parcul nu e cea mai potrivită opțiune pentru un festival. Vrei să scapi de aglomerație? Well, o poți face plonjând în boscheți, în zone tenebroase.

2. Ofertele limitate – dacă ești băutor de bere, ai face bine să faci o pauză de la artizanale și alte fițoșenii. Summer Well te introduce în minunata lume Becks. Nu ți-a plăcut niciodată? Well, ai ocazia să te obișnuiesti cu gustul său.

3. Apa la pahar – Ca să-ți asiguri minimul de 2 litri pe zi, trebuie să mai bei și apă în cadrul festivalului. Vrei să trăiești sănătos? Well, organizatorii au grijă să lucrezi cu perseverența ta. Poți bea apă doar în pahare de 200 ml, turnată dintr-o sticlă răsuflată de 2 litri. Well, vestea bună e că prețul e de doar 7lei per 200ml.

4. Sonorizarea slăbuță – pregătiți-vă să contemplați luna, sonorizarea lasă de dorit din când în când. Well, la un festival muzical sonorizarea nu este cel mai important aspect.

5. Întunericul – welcome to the dark side. Dacă sunteți vampiri (nu mă refer la cei energetici), festivalul vă oferă o multitudine de zone întunecate, pe unde abia vezi pe unde mergi. Well, e timpul să protejăm mediul, evitând electricitatea excesivă!

6. Orientarea spre consumerism – bagă burger, bagă cheesecake, ia-ți un outfit de festival. Dacă te-ai aștepta să te sufoci în zona scenei, well, lipsă de aer ai pe căile de access către păpică. The National? Never heard of it.

7. Lipsa hârtiei igienice – dacă ai nevoi umane, well, poți folosi un bideu imaginar. Altfel, nu-mi explic cum nici o toaleta nu e dotată cu hârtie igienică.

8. Lipsa locurilor de parcare – înțeleg că o parcare ar presupune alți voluntari și organizare la care festivalul nu e în top, dar totuși parcă nu e așa frumos să te tot plimbi până să intri. Well, înarmează-te cu răbdare sau ia busul.

9. Puține activități – dacă ai o viață tumultoasă și ai ajuns în punctul în care vrei să te plictisești, welcome to Summer Well.

10. Brățară cu iz cocălăresc – am avut cea mai frumoasă brățară cu animal print. Serios, mov-ul cu galben si animal print arată foarte mișto. Glumeam…

Nu vrei nimic din astea 10? Du-te la EC. Spațiul mare și deschis crează o atmosferă faină, nu știi ce bere artizanală să alegi, poți intra cu apă sau să iei o sticlă cu sigla EC pe ea, se aude super bine, zonele întunecoase sunt așa cu un scop,când e concert lumea nu e călare pe burgeri, poți să te costumezi în mumie cu hârtia igienică, ai parcare cool, multe activități și brățara de anul acesta a fost neagră. 🙂 Bonus… oameni faini.

Ieșind din pielea lui Gică Contra și lăsând la o parte organizarea care lasă de dorit, festivalul are o anumită chilleală, iar concertul celor de la The National a fost superb. Mai puțin scena instabilă de pe care a căzut Matt. A fost un concert presărat cu emoții puternice, în care bucuria s-a împletit cu un soi de tristețe. Spectacolul de lumini a întregit magia, iar atunci când închideai ochii simțeai că plutești.

Well, that’s Summer Well!

68cba9dd-34cd-46fa-ba23-69f9723e50bb.jpg

De fapt, am găsit și un hamac liber. 🙂

037cf8cd-2e43-4d3b-bd92-84073876b4a992d12216-9cde-49a3-bb03-f91dca33ae6a

10 modalităţi să fii bădăran la TIFF

WhatsApp Image 2019-06-10 at 09.31.32

 

Iată că s-a încheiat săptămâna TIFF, un prilej de a petrece timpul într-un mod plăcut şi de a vedea ce ne-au mai pregătit cineaştii. Totul ar fi ca din poveste dacă nu ar apărea acele persoane care şi-au uitat câţiva ani acasă din cei 7 pe care oricum nu îi au pe toţi. Aşadar, dacă vrei să fii bădăran la TIFF anul viitor sau în general la orice cinematograf, poţi arunca un ochi peste ghidul de mai jos.

  1. Întârzie! Viaţa e mult prea scurtă ca alţii să-ţi facă program ţie. Fie că mergi la serviciu, la o întâlnire sau un eveniment, ora la care trebuie să ajungi e doar un detaliu. Cine a inventat punctualitatea, nu a avut altceva mai bun de făcut. Şi în plus, la cinema când filmul e în toi, e o adevărată plăcere să vezi siluete de zombie în faţa ecranului.
  2. Aprinde-ţi lanterna telefonului! Dacă tot întârzii, ce minunat e să le oferi oamenilor care au făcut efortul de a ajunge la timp un mic cadou. Aprinde lanterna de la telefon, dar nu o îndrepta spre pământ, ci ridic-o la nivelul ochilor oamenilor din sală ca să le vezi starea de spirit şi, de ce nu, poţi să le faci chiar şi un scurt control oftalmologic. Data viitoare pentru un efect mai wow, poţi lua lanterna de miner, nu mai trebuie să ţii telefonul în mână ca fraierul.
  3. Aşează-te pe culoar! Ai ratat puţin momentul de start, ai luat pulsul sălii cu lanterna, vezi că sunt locuri libere, dar totuşi ai bun simţ şi nu vrei sa ocupi spaţiul destinat ţie în mod normal. Aşa că tolăneşte-te pe culoar, dacă mai vin întârziaţi ca tine, poate ştiu să zboare ca să ajungă la scaune.
  4. Calcă lumea pe picioare! Când te doare funduleţul de la stat pe culoar, ridică-te şi fără să spui pardon sau alte cuvinte, calcă-i pe picioare pe cei care stau pe scaune ca să le dai de înţeles că te doare zona lombară şi vrei să te aşezi. Nu folosi bunele maniere, e o capcană! S-ar putea ca mai apoi să nu mai fii bădăran.
  5. Luminează-ţi ecranul telefonului! Familia, prietenii nu mai ştiu nimic de tine. Ce ocazie minunată să îi întrebi de sănătate. Doar n-o să stai ca fraierul o ora jumătate, rupând legătura cu exteriorul. În plus, trebuie să treci nivelul următor la Candy Crush şi acest lucru nu poate aştepta. Iar în ceea ce priveşte lumina de la ecranul telefonului, este inuman ca oamenii să stea la cinema pe întuneric atâta timp. Fii tu fotosinteza pe care şi-o doresc, dar pe care le e jenă să o verbalizeze.
  6. Vorbeşte la telefon! Parcă e prea linişte, lumea din jur o fi supărată? ooooooh, te sună soţul Gigel şi ultimul lucru pe care ţi-l doreşti este să îşi facă griji pentru tine că ai fost răpită de extratereştri timp de o oră şi ceva. Şi aici e un secret… atunci când răspunzi, pune persoana cu care vorbeşti pe difuzor, altfel nu are niciun farmec, dacă sala nu participă la bucuria ta.
  7. Mişcă-te! Ai citit undeva că e mişcarea este sănătoasă. Doar n-o să stai în loc atâta timp. Mai ieşi afară să iei o gură de aer, să vezi poate de unde se aprinde lumina în cinema ca să nu mai stea săracii oameni pe întuneric. Ai înţeles ideea, mens sana in corpore sano. Cel mai bine e dacă stai la mijlocul rândului, aşa le asiguri porţia de mişcare şi celorlalţi.
  8. Socializează! Dacă ai norocul să fii însoţit de un alt bădăran, vorbiţi, luaţi-vă pulsul. Nu cred că este o diferenţă între o cafenea şi un cinema. Ţi se pare ciudat că ceilalţi nu înţeleg cât de important e să socializezi cu cel de lângă tine.
  9. Izbeşte-te! La plecare ai un singur scop, să găseşti lumina după atâta timp petrecut în întuneric. Aşa că urmează-ţi drumul, uitându-te doar în faţă. Oamenii de care te loveşti în goana ta spre ţel sunt doar nişte detalii care îţi stau în cale.
  10. Repetă paşii de mai sus ori de câte ori ai ocazia! Nu vrei ca brusc şi instantaneu să ai bun simţ. Mitocănia cere ani de muncă şi perseverenţă, aşa că dacă ajungi la cinema, exerseaz-o cu pasiune.

Sper ca acest ghid să te ajute în drumul tău spre bădărănism suprem! Aşa să ne ajute bunul Dumnezo.

 

 

În spiritul sărbătorilor de Pasti

Iată că ne aflăm iar în perioada sărbătorilor, rețelele de socializare sunt pline de mesaje cu “Fie ca…”, “Fie ca cealaltă”, de poze cu ouă de găină, rață, dragon, de lumânări. Stânga, dreapta împrejur lumea trântește frenetic în coșuri chestii multe de pe rafturile supermarketurilor pentru că timp de 24h acestea sunt închise, iar riscul de deces prin înfometare este foarte ridicat în această perioadă. Vizitează familia, vizitează ruda aceea pe care o vede doar la nunți, botezuri sau înmormântări foarte interesată de viețile personale ale altora. Merge de colo colo și împacă și capra și varza și nu se gândește că ar putea fi într-un loc în care să-și găsească liniștea. Deci bine ați intrat în perioada pascală.

Două lucruri mă scârbesc de-mi vine să fac o cură de Emetiral în această perioadă, ca de altfel în mai toate celelalte 360 și ceva de zile ale anului. Două lucruri și toate celelalte. 🙂

“Creștinii” și situația actuală în care se găsește Românica.

Creștinul” este acea făptură bipedă, care s-a înfrânat fizic, de la mâncărică, băuturică și sexișor, ca să poată sărbători Sf. Gheorge după Paști ca să poată bea ca porcul și mânca precum vaca(deși săracele animale nu au aceste comportamente) și care pe durata acestei perioade de ascensiune spirituală își urăște semenul, nu-l ajută când are nevoie, iar dacă acesta are alte convingeri, “creștinul”îi ureazã din tot sufletul să ardă în flăcările iadului.”Creștinul” va considera că abstinența fizică îl va face suficient de smerit încât să simtă lumina din noaptea de înviere. Desigur mai e și categoria care nici nu știe adresa bisericii tot anul, dar în perioada sărbătorilor își descoperă pasiunea arzândă pentru sunetul de clopote și îmbulzeala de turmă. E mare lucru să știi ce-ți dorești în viață.

Românica… sau ce a mai rămas din ea mi se pare că a pierdut de mult timp lumina, așa că fie ca lumina lu Dumnezo să vă lovească nu știu cum și unde ar însemna să vedem acea lumină de la capătul tunelului. Din păcate Românica e cam surpată din toate punctele de vedere. Justiția e în fundul tunelului plină de noroi, sistemul medical e mâncat de infecție și corupție, educația tocmai s-a prăbușit odată cu mormanul de sărăcie. Încearcă să vezi strălucirea într-o Românie a grosolănismului, superficialității și infracționalității, în care majoritatea sunt legați la ochi. În care ni se urează să avem belșug pe masă, dacă mai rămân bani după plata datoriilor către stat sau bănci sau dacă există o masă și un acoperiș deasupra capului.

În concluzie, printre aceste zile de lăfăială, fugă între case și biserici sau ce pasiuni și fetișuri mai are fiecare îmi doresc ca fiecare dintre noi să ne găsim liniștea sau clipa de fericire de care avem nevoie.

PS: să nu ajungeți la Urgențe!

Tu ce faci cu cei 2% din salariul tău?

Dacă nu știați, persoanele care realizează un venit pot redirecționa 2% din acesta către ONG-uri. Dacă în anii trecuți data limită era până în mai, anul acesta aceasta este până pe 15 martie. Ideea e foarte simplă, completezi un formular cu datele tale personale, îl semnezi, iar acei 2% din venitul tău, în loc să ajungă în buzunarul lui Dăncilă sau al altor lighioane de la conducerea țării ajung în contul unui ONG care are nevoie de aceste fonduri.

Anul acesta, la fel ca anul trecut am ales să redirecționez cei 2% către Sirius Animal Rescue, un ONG care militează pentru sterilizarea, microciparea și adopția animalelor fără stăpân și totodată pentru educarea populației privind importanța vieții oricărei ființe și a sterilizării. Adeseori cățeii sau pisicuțele sunt foarte bolnave și necesită pe lângă hrană un tratament medical costisitor. Doar un tratament împotriva parvovirozei se ridică la peste 1000 lei pentru un singur animăluț.

Lăbuțe înghețate, blăniță murdară sau plină de râie, stomăcel gol, ochi triști. Cam așa arată iarna pentru un patruped al străzii, iar căldura verii nu face altceva decât să favorizeze dezvoltarea rănilor netratate.

Mai jos puteți vedea povestea în imagini a unui cățel care era foarte speriat, avea urechile lăsate și cerșea iubire. Înainte nu avea un nume, acum e Kubo şi pe lângă faptul că e foarte răsfăţat este fericit.

               untitleddsc_0016

Dacă te-ai hotărât unde să redirecționezi, felicitări, înseamnă că crezi în ceva, iar  banii respectivi vor ajuta o idee să prindă viață. Dacă nu te-ai hotărât încă ce să faci cu cei 2%, poți intra pe https://www.siriusanimalrescue.ro/wp-content/uploads/2019/01/Declaratia-2-SiriusAnimal-recue-2018.pdf, să descarci formularul, să completezi, să-l scanezi și să-l trimiți pe adresa de email a asociației siriusanimalrescue@yahoo.com.